ÎMPUȚICIÚNE, împuțiciuni, s. f. 1. (Rar) Miros greu; putoare. 2. (Concr.) Lucru urât mirositor; p. ext. murdărie. – Împuți + suf. -ciune. Vezi definitia »

CELEBRAȚIÚNE s.f. v. celebrație. Vezi definitia »

COMPÚNE, compún, vb. III. Tranz. 1. (Despre elementele unui întreg) A forma, a alcătui un întreg. ♦ Refl. (Despre un întreg) A fi alcătuit, a consta din... 2. A crea, a scrie, a redacta o operă literară, muzicală etc. [Perf. s. compuséi, part. compus] – Din lat. componere (după pune). Vezi definitia »

ANTIFRICȚIÚNE s.f. Aliaj cu bază de antimoniu, folosit la cuzineți, pentru a reduce frecarea. [< fr. antifriction]. Vezi definitia »

PRETENȚIÚNE s.f. v. pretenție. Vezi definitia »