Definita cuvantului stricăciune
STRICĂCIÚNE, stricăciuni, s. f. 1. Faptul de a (se) strica; (concr.) ceea ce este stricat, deteriorat; pagubă produsă de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus. ♦ Vătămare. 2. Efect rău, păgubitor. 3. Depravare, corupție. – Strica + suf. -ăciune.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stricăciune
a-i da pleoapele în gene expr. a ațipi, a adormi. Vezi definitia »
FORTIFICAȚIÚNE s.f. v. fortificație. Vezi definitia »
GRATITUDINE s. f. RecunoștințĂ?. -Din fr. Gratitude, lat. Gratitudo Vezi definitia »
CAPTAȚIÚNE s.f. v. captație. Vezi definitia »
INACȚIÚNE s.f. (Rar) Lipsa oricărei acțiuni. [Cf. fr. inaction, it. inazione]. Vezi definitia »