Definita cuvantului strigătură
STRIGĂTÚRĂ, strigături, s. f. Exclamație onomatopeică; spec. specie a liricii populare, de obicei în versuri, cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumețe ori cu conținut sentimental, care se strigă la țară, în timpul executării unor jocuri populare; chiuitură, strigăt. – Striga + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu strigătură
plată în natură expr. (d. femei) raport sexual întreținut cu un bărbat. Vezi definitia »
ÓINĂ s. f. Joc sportiv care se dispută între două echipe compuse din câte 11 jucători fiecare, o echipă aflându-se „la bătaie”, pe linia de așteptare, și cealaltă „la prindere”, în câmpul de joc, tehnica constând în lovirea unei mingi cu un baston de lemn de către fiecare jucător, pentru a o trimite în terenul adversarului. – Et. nec. Vezi definitia »
scărmăneálă, scărmănéli, s.f. 1. (reg.) scărmănat. 2. (pop. și fam.) scărmănătură, scărmeniș. 3. (fig.; reg.) cercetare, analiză minuțioasă. Vezi definitia »
ESCALÁDĂ s.f. Escaladare; cățărare, ascensiune. [< fr. escalade]. Vezi definitia »
LEȘUIÁLĂ, leșuieli, s. f. (Reg.) Leșială. – Leșui + suf. -eală. Vezi definitia »