Definita cuvantului stronțiu
STRÓNȚIU s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, maleabil și ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt întrebuințate în pirotehnie, în fizica nucleară și în medicină. – Din fr. strontium, germ. Strontium.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stronțiu
DECLINATÓRIU, -ÓRIE, declinatorii, adj. Care respinge competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție. ♦ (Substantivat, n.; în sintagma) Declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată necompetența ei și trimite cauza la o instanță competentă. – Din fr. déclinatoire. Vezi definitia »
AFÉLIU s. n. Punctul cel mai depărtat de soare de pe orbita unei planete. – Fr. aphélie (< gr.). Vezi definitia »
MECÓNIU s. n. 1. Suc de mac; opiu. 2. Materie pe care o elimină ca excremente fătul, imediat după naștere. – Din fr. méconium, lat. meconium. Vezi definitia »
ANTEPÉNDIU s.n. (Arhit.) Decor aplicat pe partea din față a altarului. [Pron. -diu. / cf. germ. Antependium, lat. bis. antependium]. Vezi definitia »
SELÉNIU s.n. Metaloid negru-cenușiu, cu proprietăți chimice asemănătoare cu ale sulfului. [Pron. -niu, var. selenium s.n. / < fr. sélénium]. Vezi definitia »