GÉNERE s.n. În genere = în general; obișnuit, de obicei. [< it. (in) genere, cf. lat. genus, generis]. Vezi definitia »

IMPACIENTÁRE, impacientări, s. f. (Rar) Stare a celui impacientat; nerăbdare. ♦ Neliniște, impaciență. [Pr.: -ci-en-] – V. impacienta. Vezi definitia »

CONVIEȚUÍRE, conviețuiri, s. f. Faptul de a conviețui; coabitare. – V. conviețui. Vezi definitia »

OSEBÍRE, osebiri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) osebi și rezultatul ei; deosebire, diferență; p. ext. inegalitate. ◊ Loc. adv. Fără osebire = a) fără excepție, fără deosebire; b) întocmai, identic, exact. Cu osebire = mai cu seamă, în special, mai ales; foarte mult. – V. osebi. Vezi definitia »

DENAZALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) denazaliza și rezultatul ei. [< denazaliza]. Vezi definitia »