POTOLÍT, -Ă, potoliți, -te, adj. Lipsit de intensitate, de agitație; liniștit, domol; așezat, blând. ♦ (Despre mers) Încet, fără grabă. ♦ (Despre foc) Care arde fără vâlvătăi; mocnit, stins; (despre lumină) palid, difuz. ♦ (Despre sunete) Slab, stins, încet, molcom. ♦ (Despre ape) Fără valuri mari, lin. – V. potoli. Vezi definitia »

BOBOȘÍT, boboșiți, adj. m. (Despre ochi) Ieșit în afară; bulbucat. – Participiul lui boboșí (rar întrebuințat) devenit adj. Vezi definitia »

DISCRÉDIT s. n. (Rar) Pierdere sau micșorare a prestigiului, a considerației, a influenței, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din fr. discrédit. Vezi definitia »

SCAPOLÍT, scapolite, s. m. Mineral amorf, incolor sau opac, rezultat din unirea unui silicat de calciu cu unul de aluminiu, care se întâlnește în unele roci vulcanice. – Din fr. scapolite. Vezi definitia »

HIPOFOSFÍT, hipofosfiți, s. m. Sare a acidului hipofosforos. – Din fr. hypophosphite. Vezi definitia »