SEABORGIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 106, produs în mod artificial. [Pr.: sibórgiu – Sb.: Sg] (cf. engl. seaborgium < n. pr. Glenn T. Seaborg = chimist american, a colaborat la descoperirea a zece elemente transuranice; 1994) [MW] Vezi definitia »

chiurécciu, chiurécci, s.m. (înv.) lopătar, vâslaș. Vezi definitia »

NÚPȚIU s.n. (Latinism) Nuntă, căsătorie. [Pron. -țiu. / < lat. nuptiae, nuptus]. Vezi definitia »

SCANDALAGÍU, scandalagii, s. m. Bărbat care obișnuiește să facă scandal, căruia îi place scandalul. – Scandal + suf. -agiu. Vezi definitia »

PARCAGÍU, parcagii, s. m. (Rar) Paznic, îngrijitor al unui parc (2).- Parc + suf. -giu. Vezi definitia »