DISJÚNCȚIE s. f. 1. excludere reciprocă. ◊ despărțire, separare; diastază (2). ◊ asindent. ◊ (biol.) separare a unei perechi de cromozomi în cursul mitozei sau meiozei. 2. (log.) relație între două enunțuri care se exclud reciproc; conectiv. (< fr. disjonction, lat. disiunctio) Vezi definitia »

ARTERIOTOMÍE s.f. Deschidere operatorie a unei artere. [< fr. artériotomie]. Vezi definitia »

ANEPIFIZÍE s. f. apinealism. (< an¹- + epifiză) Vezi definitia »

MINUȚÍE s.f. (Liv.) Minuțiozitate. [Gen. -iei, var. minuțiune s.f. / cf. fr. minutie, lat. minutia]. Vezi definitia »

MIRINGOTOMÍE s. f. incizie a timpanului (1). (< fr. myringotomie) Vezi definitia »