SONERÍE, sonerii, s. f. 1. Dispozitiv de semnalizare sonoră care emite sunete (intermitente) cu ajutorul unui mic clopot atins de un ciocănel special; p. ext. sunet produs de acest dispozitiv. ◊ Sonerie electrică = sonerie în care ciocănelul este acționat de un electromagnet. 2. Buton care, prin apăsare, declanșează funcționarea unei sonerii (1). – Din fr. sonnerie, it. soneria. Vezi definitia »

a sta fartiție expr. (intl.) a sta de paravan, a sta astfel ca păgubașul să nu observe că hoțul complice îi bagă mâna în buzunar. Vezi definitia »

boogie-woogie (angl.) [pron. búghi úghi] (boo-gie-woo-gie) s. n., art. boogie-woogie-ul; pl. boogie-woogie-uri Vezi definitia »

ZOOCENOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază zoocenozele. (din fr. zoocénologie) Vezi definitia »

BIOSOCIOLOGÍE s. f. Concepție care explică viața socială și politică în primul rând prin factori biologici, reduși la noțiunea de rasă. [Pr.: -bi-o-so-ci-o-] – Din fr. biosociologie. Vezi definitia »