ASERVÍRE s.f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei ; supunere, subjugare. [< aservi]. Vezi definitia »

ÎNDATORÍRE, îndatoriri, s. f. 1. (Înv.) Obligație bănească. 2. Obligație morală; sarcină obligatorie, datorie. ♦ (Rar) Faptă sau gest cu care îndatorăm pe cineva; atenție, politețe. – V. îndatori. Vezi definitia »

MANIERIZÁRE, manierizări, s. f. (Rar) Acțiunea de a se manieriza. – V. Manieriza. Vezi definitia »

miscare de ascundere a cartii castigatoare de jucatorii de „alba-neagra” Vezi definitia »

SEMICOCSIFICÁRE s.f. Semicarbonizare. [< semi- + cocsificare]. Vezi definitia »