ABLATÍV, ablative, s. n. Caz al declinării care indică, în unele limbi, punctul de plecare, iar în limba latină și instrumentul, cauza etc. ♢ (În limba latină) Ablativ absolut = construcție cu rol de propoziție circumstanțială în care subiectul și numele predicativ se pun la ablativ. – Fr. ablatif (lat. lit. ablativus). Vezi definitia »

DETERMINATÍV, -Ă adj., s.n. (Gram.) Determinant. ◊ Adjectiv determinativ = adjectiv pronominal care determină un substantiv. [Cf. fr. déterminatif, it. determinativo]. Vezi definitia »

OPRESÍV, -Ă, opresivi, -e, adj. Care oprimă, împilează; asupritor. – Din fr. oppressif. Vezi definitia »

OBSTRUCTÍV, -Ă, obstructivi, -e, adj. (Med.) Care astupă, care oprește circulația normală în organism; care produce o obstrucție. – Din fr. obstructif. Vezi definitia »

COMISERATÍV, -Ă, comiserativi, -e, adj. (Rar) Compătimitor. [Pr. și: -ze-] – Din it. commiserativo. Vezi definitia »