CENTRÁL, -Ă I. adj. 1. care se află în centru; provenit de la centru. 2. (fig.) care ocupă o poziție principală. ◊ care conduce de la centru. II. s. f. 1. organizație, instituție de coordonare a unei activități dintr-un anumit domeniu. 2. ansamblu de instalații tehnice unde se produce centralizat energie, se efectuează o anumită operație tehnologică etc. 3. stațiune prin care se pun în legătură posturile de rețele de telecomunicații. (< fr. central, lat. centralis) Vezi definitia »

CORPORÁL, -Ă adj. 1. pentru corp, privitor la corp; trupesc. ♦ pedeapsă ~ă = pedeapsă prin lovituri și torturi, care se aplica în trecut delincvenților; percheziție ~ă = percheziție făcută cuiva pentru a vedea dacă nu ascunde sub haine arme sau alte mijloace de atac. 2. cu corp, material. (< fr. corporel, lat. corporalis) Vezi definitia »

CEREBRÁL, -Ă adj. 1. referitor la creier. 2. mintal, rațional, intelectual. 3. (despre oameni; și s.) care se conduce numai după criteriile rațiunii. (< fr. cérébral) Vezi definitia »

SUPRARENÁL, -Ă adj. Situat deasupra rinichilor. ♦ Glande suprarenale = glande endocrine, situate deasupra rinichilor. [< supra- + renal, după fr. surrénal]. Vezi definitia »

VERTICÁL, -Ă adj., s.f. (Linie) care este perpendicular(ă) pe un plan orizontal în direcția unui fir ținut întins cu ajutorul unei greutăți atârnate la capăt. ◊ Verticala locului = direcție determinată de poziția firului cu plumb aflat în stare de echilibru într-un punct dat. // s.n. Cerc mare al sferei cerești care trece prin zenit și nadir. [< fr. vertical, cf. lat. vertex – vârf]. Vezi definitia »