MELIÁN, melieni, s. m. (Reg.; fam.) Om înalt și voinic. [Pr.: -li-an] Vezi definitia »

CIOLÁN, ciolane, s. n. 1. Os (mare) de animal (tăiat, cu sau fără carne pe el) sau (fam.) os de om. ♦ Expr. A da (cuiva) un ciolan de ros = a da (cuiva) posibilitatea de a obține avantaje sau profituri materiale. A umbla după ciolan = a umbla după profituri materiale. A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situație avantajoasă. 2. (Fam.) Membru al corpului; (la pl.) schelet al corpului. ◊ Expr. A i se muia (cuiva) ciolanele = a-i slăbi puterile, a se moleși. A-i trece (cuiva) ciolan prin ciolan = a fi foarte obosit. A-i rupe (sau a-i frânge, a-i muia cuiva) ciolanele = a bate tare (pe cineva). A-i putrezi (cuiva) ciolanele = a fi mort (de mai multă vreme). A-i rămâne ciolanele (pe) undeva = a muri departe de casă, prin locuri străine. 3. (Reg.) Obadă (a roții de car). – Din sl. članŭ. Vezi definitia »

ciobán, ciobáne, s.n. (reg.) vas de lemn pentru băut apă; scafă, fedeleș, bure. Vezi definitia »

INTRAPELVIÁN, -Ă, intrapelvieni, -e, adj. (Anat.) Din interiorul bazinului (3). [Pr.: -vi-an] – Din fr. intrapelvien. Vezi definitia »

GALIȚIÁN, -Ă, galițieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Galiției sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Galiției sau populației ei, care se referă la Galiția sau la populația ei. [Pr.: -ți-an] – Galiția (n. pr.) + suf. -an. Vezi definitia »