horghidán s.m. (reg.) 1. om înalt. 2. flăcău, holtei, junișan. Vezi definitia »

a fi țăran / de la țară expr. (vulg.) a fi bădăran / mojic; a fi răuvoitor. Vezi definitia »

gămán (gămáni), s. m. – Mîncăcios, mîncău. Origine incertă. Pare un der. de la *gău „gol, cavitate”, cu suf. expresiv -man, ca în grecoman, gogoman, etc. Celelalte explicații sînt insuficiente: din gr. γεμένος „care a mîncat” (Cihac, II, 661); în legătură cu fr. gourmand (Tiktin); din sb. gamon (Skok 74). Scriban este singurul care a identificat la finală suf. -man. – Cf. gaură. – Der. gămănie, s. f. (lăcămie). Vezi definitia »

PARATIROIDIÁN, -Ă adj. Al paratiroidelor. [Pron. -ro-i-. / < fr. parathyroïdien]. Vezi definitia »

VERTOPLÁN s. n. giravion care poate decola sau ateriza vertical, datorită forței furnizate prin intermediul unui sistem de suprafețe rotative. (< engl. vertoplan) Vezi definitia »