SEMINÁR s.n. 1. Instituție de învățământ teologic unde se pregăteau în trecut viitorii preoți. 2. Formă de instruire a studenților pe bază de dialog, lucrări, ore de studiu practice, organizate pe grupe de studenți și efectuate sub conducerea unui profesor, asistent etc. 3. Cerc de studii organizat pe lângă o organizație de masă sau o instituție pentru pregătirea membrilor săi. [Cf. lat. seminarium, fr. séminaire, rus. seminar]. Vezi definitia »

PULPÁR, -Ă adj. Referitor la pulpa dentară, al pulpei dentare. [< fr. pulpaire]. Vezi definitia »

chesár, chesári, s.m. (înv.) 1. împărat (roman) imperator, cezar. 2. succesor al tronului, ighemon. 3. împăratul Austriei. Vezi definitia »

samsár (samsári), s. m. – Misit, mijlocitor, intermediar. – Var. simsar. Mr. sîmsar, megl. sămsar. Tc. simsar, din arab. simsar (Roesler 602; Șeineanu, II, 411; Lokotsch 1836; Ronzevalle 101; REW 7930a), poate prin intermediul sb. samsar, cf. bg. simsar, it. sensale. – Der. samsarlîc, s. n. (intermediere; codoșlîc), din tc. simsarlik; samsăresc, adj. (de samsari); samsăroaică, s. f. (femeie care face rost de oameni de serviciu); sămsări, vb. (a face pe samsarul). Vezi definitia »

VEXILÁR s. m. (ant.) 1. purtător al unui vexil¹ (1). 2. soldat roman care făcea parte dintr-o unitate cu vexil propriu. (< lat. vexillarius, fr. vexillaire) Vezi definitia »