Definita cuvantului subordonare
SUBORDONÁRE, subordonări, s. f. Acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență. ♦ (Log.) Raport de concordanță între două noțiuni, de la noțiunea subordonată speciei la noțiunea gen. ♦ Raport sintactic între două elemente lingvistice (cuvinte, construcții, propoziții), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celălalt. ♦ Raport de ierarhie între organele puterii de stat sau între cele ale administrației de stat, ori între acestea și organele puterii care le-au ales, în temeiul căruia organul superior îndrumează și controlează activitatea organului inferior. – V. subordona.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu subordonare
ÎNVERȘUNÁRE, înverșunări, s. f. Acțiunea de a (se) înverșuna și rezultatul ei; îndârjire. – V. înverșuna. Vezi definitia »
RĂTĂCÍRE, rătăciri, s. f. Faptul de a (se) rătăci. ♦ Fig. Întunecare a minții, pierdere a facultăților mintale; nebunie. ♦ Fig. Greșeală, eroare. – V. rătăci. Vezi definitia »
EBOȘÁRE, eboșări, s. f. Acțiunea de a eboșa și rezultatul ei. – V. eboșa. Vezi definitia »
ÎNSCENÁRE s.f. Acțiunea de a înscena și rezultatul ei. [< înscena]. Vezi definitia »
DEDOLOMITIZÁRE s. f. transformare a dolomitei sub influența metamorfismului de contact. (după fr. dédolomitisation) Vezi definitia »