Definita cuvantului carabă
CARÁBĂ, carabe, s. f. 1. (Reg.) Fluier primitiv pe care și-l fac copiii dintr-o țeavă de soc, din cotorul frunzei de dovleac, din pană de gâscă etc. 2. Tubul cimpoiului asemănător cu fluierul, la care se execută melodia. 3. (Arg.) Palmă (2). – Din scr. karabe.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu carabă
papélcă, papélci, s.f. (reg.) 1. fată care știe să se îmbrace și să se comporte corespunzător. 2. femeie neserioasă. Vezi definitia »
AUREÓLĂ, aureole, s. f. 1. Cerc luminos sau colorat cu care pictorii înconjură capetele unor personaje, mai ales ale sfinților; nimb. ♦ Zonă pe suprafața unui obiect, variat colorată, în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta. 2. Fig. Strălucire, glorie, faimă. [Pr.: a-u-re-o-] – Fr. auréole (lat. lit. [corona] aureola). Vezi definitia »
cleápșă (-șe), s. f. – Palmă, lovitură cu palma. Creație expresivă, bazată pe interj. clap. Nu este probabilă der. din germ. Klapps, propusă de Borcea, 182. Cuvîntul se aude în principal în Bucov. – Der. clepși, vb. (a pălmui); leapșa, s. f. (joc de copii). Vezi definitia »
noíță (noíțe), s. f. – Albeață, pată albă (la unghii). Lat. nŏvῑtia, de unde și venet. novitso, nuis (REW 5970); relația cu nou, întrevăzută deja de Philippide, Principii, 147 (cf. Tiktin), este doar indirectă. Der. din sl. nogŭtĭ „unghie” (Cihac, II, 217) sau din lat. nubes, cu suf. -iță (Giuglea, LL, II, 48) e mai puțin convingătoare. Vezi definitia »
FUCOXANTÍNĂ s.f. Pigment de culoare brună, care se găsește în unele alge. [< fr. fucoxanthine, cf. lat. fucus – gen de algă, gr. xhanthos – galben]. Vezi definitia »