Definita cuvantului comparație
COMPARÁȚIE, comparații, s. f. 1. Examinare a două sau a mai multor lucruri, ființe sau fenomene, făcută cu scopul de a se stabili asemănările și deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparație = formă pe care o ia adjectivul și unele categorii de adverbe pentru a arăta măsura mai mică sau mai mare în care un substantiv sau un verb posedă însușirea sau caracteristica exprimată de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparație = cuvânt, expresie sau noțiune care servește pentru a compara ceva. ◊ Expr. În comparație cu... = comparativ, față de... A nu suferi comparație = a fi mai presus de orice alt obiect sau ființă cu care ar putea fi comparat. 2. Figură de stil care constă în alăturarea a două obiecte, persoane, acțiuni etc. pe baza unor însușiri comune. [Var.: (înv.) comparațiúne s. f.] – Din lat. comparatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu comparație
ELECTRONAVIGÁȚIE, electronavigații, s. f. Metodă de navigație de coastă cu ajutorul aparatelor electrice de navigație. – Din fr. électronavigation. Vezi definitia »
BRADILALÍE s. f. Ritm lent de articulare a cuvintelor, care se întâlnește în unele boli nervoase; bradiartrie. – Din fr. bradylalie. Vezi definitia »
EVANGHÉLIE, evanghelii, s. f. Parte a Bibliei, recunoscută numai de creștini, care cuprinde viața și învățătura lui Cristos. ♦ Evangheliar. ◊ Expr. Literă (sau cuvânt) de evanghelie = lucru absolut sigur, mai presus de îndoială. A-și băga (sau vârî) capul (sănătos sau teafăr, zdravăn etc.) sub evanghelie = a-și cauza singur neplăceri, încurcături. ♦ Fiecare dintre capitolele din acestă carte, care se citesc în timpul serviciului religios creștin. [Var.: (pop.) vanghélie s. f.] – Din sl. evangelije. Vezi definitia »
pecétie (pecétii), s. f. – 1. Ștampilă, sigiliu, timbru. – 2. (Înv.) Hîrtie ștampilată. – Var. pecete, (Mold.) peceată. Sl. pečatĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 250), cf. sb. pečat, mag. pecset. Sec. XVI. – Der. pecelnic, s. m. (înv., păstrător al peceților statului, cancelar); pecetar, s. m. (înv., păstrător al peceților); pecetlui, vb. (a ștampila), din sl. pečatĭlĕti; pecetluitură, s. f. (hîrtie cu pecete); pecetluit, s. n. (hîrtie cu pecete), sec. XVII, înv.; pecetnic, s. n. (înv., ștampilă). Vezi definitia »
APLAZÍE s.f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ, provocată de întreruperea procesului de dezvoltare. [Gen -iei. / < fr. aplasie, cf. gr. a – fără, plassein – a modela]. Vezi definitia »