MĂCINĂTÚRĂ, măcinături, s. f. (Rar) Măcinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș. 2. Pământ ros de ape; mâncătură, surpătură. – Măcinat¹ + suf. -ură. Vezi definitia »

vacuólă (-cu-o-) s. f., g.-d. art. vacuólei; pl. vacuóle Vezi definitia »

HIPERVITAMINÓZĂ, hipervitaminoze, s. f. Tulburare a organismului datorită administrării exagerate a unor vitamine, în special a vitaminelor A sau D. – Din fr. hypervitaminose. Vezi definitia »

PRÓRĂ s.f. (Mar.) Partea dinainte a unei nave. [Var. provă s.f. / < it. prora, cf. lat. prora]. Vezi definitia »

OGÍVĂ s.f. 1. Element arhitectural (întâlnit mai ales la construcțiile în stil gotic) format din intersecția a două arcuri de cerc care se întâlnesc în vârful unei verticale ridicate la o distanță egală de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva]. Vezi definitia »