OLEOPLÁSMĂ s. f. substanță lipidică din citoplasmă. (< fr. oléoplasme) Vezi definitia »

BIOACÚSTICĂ s. f. Studiul semnalelor sonore pe care le emit animalele în situații tipice comportamentului lor: împerechere, apărare, orientare în cadrul deplasărilor, atac, îngrijirea puilor, prezențe străine în teritoriul propriu (om, animale, obiecte), perceperea în avans a unor cataclisme naturale. Vezi definitia »

óftică (óftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul h › f pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic). Vezi definitia »

dumă, dume s. f. (adol.) 1. citat sau poantă preluată de altcineva și prezentată drept originală. 2. glumă proastă. Vezi definitia »

FLIBÚSTĂ s. f. 1. piraterie. 2. totalitatea piraților. (< fr. flibuste) Vezi definitia »