TĂURÁȘ, tăurași, s. m. Diminutiv al lui taur; tăureanc. [Pr.: tă-u-] – Taur + suf. -aș. Vezi definitia »

cerevíș (-șe), s. n. – Grăsime sau seu de bou topite; se folosea mult în bucătăria turcească. – Var. cerviș, ciriviș. Tc. çerviș (Roesler 607; Șeineanu, II, 102; Lokotsch 413). Vezi definitia »

gheáoș s.n. (reg.) loc lutos ori nisipos. Vezi definitia »

ARMĂSĂRÁȘ, armăsărași, s. m. Diminutiv al lui armăsar; armăsăruș. – Armăsar + suf. -aș. Vezi definitia »

CĂNĂRUȘ (‹ canar) s. m. Pasăre cîntătoare, migratoare, din familia fringilidelor, de c. 12 cm, care cuibărește frecvent în lungul văilor rîurilor carpatine și în M-ții Măcin, cu penaj gălbui, aripile și coada maronii-gălbui, capul verde-gălbui (Serinus serinus). Considerat ruda cea mai apropiată a strămoșului canarului de colivie, a pătruns în România acum un secol, venind din regiunile sudice ale Europei. Vezi definitia »