TĂRCĂTÚRĂ, tărcături, s. f. (Reg.) Combinație nereușită de culori; împestrițătură; (concr.) obiect tărcat. – Tărca + suf. -ătură. Vezi definitia »

SIALODOCHÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a canalului excretor al unei glande salivare. [Pron. si-a-. / < fr. sialodochite, cf. gr. sialon – salivă, dochos – care primește]. Vezi definitia »

HIDRAZÓNĂ, hidrazone, s. f. Substanță organică rezultată din condensarea hidrazinei cu aldehidă sau cetonă. – Din fr. hydrazone. Vezi definitia »

ADRENALÍNĂ s. f. Hormon produs de glandele suprarenale sau fabricat pe cale sintetică, utilizat ca medicament datorită proprietăților vasoconstrictoare și stimulatoare ale mușchiului cardiac; epinefrină. – Din fr. adrénaline. Vezi definitia »

ÎNFUNDĂTÚRĂ, înfundături, s. f. Drum, stradă fără ieșire; intrare, fundătură. ♦ Loc (adâncit) care pare închis din toate părțile. – Înfunda + suf. -ătură. Vezi definitia »