Definita cuvantului suplinitor
SUPLINITÓR, -OÁRE, suplinitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care suplinește (1) într-o funcție, într-o muncă. 2. S. m. și f. Cadru didactic care nu e titularizat. – Suplini + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu suplinitor
ELECTÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Persoană care are dreptul de a participa la o alegere. ♦ Fiecare dintre cei șapte principi care aveau dreptul de a-l alege pe împărat în Germania. 2. (Peior.) Persoană care reușea în vechile regimuri să obțină foarte multe voturi prin diferite manevre. [< fr. électeur]. Vezi definitia »
DEZERTÓR, dezertori, s. m. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur. Vezi definitia »
EXCAVATÓR, excavatoare, s. n. Mașină de lucru autopropulsată, de mare capacitate, întrebuințată pentru săpat și încărcat pământul, la diferite lucrări de terasament, în exploatările miniere etc. [Var.: escavatór s. n.] – Din fr. excavateur, cf. rus. ekskavator. Vezi definitia »
MOTOPROPULSÓR s.n. Agregat asemănător unui turbopropulsor, care, în loc de turbină, este prevăzut cu unu sau două motoare cu ardere internă. // adj. Grup motopropulsor =ansamblu alcătuit dintr-un motor cu ardere internă și cel puțin o elice, cuplată cu acesta. [< fr. motopropulseur]. Vezi definitia »
OCTUÓR s. n. octet1. (< fr. octuor, germ. Octuor) Vezi definitia »