STIHÍRĂ, stihiri, s. f. Imn bisericesc ortodox cântat în cadrul slujbei de dimineață. – Din sl. stihirŭ, -ra. Vezi definitia »

juglónă s. f. substanță din frunzele de nuc, nocivă pentru unele plante. (< fr. juglone) Vezi definitia »

DUODENÍTĂ, duodenite, s. f. Inflamație a mucoasei care căptușește duodenul. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodénite. Vezi definitia »

PROTOIODÚRĂ s.f. Sare rezultată din combinația unui corp simplu cu iodul, conținând cantitatea cea mai mică posibilă de iod. [Pron. -to-io-. / < fr. protoiodure]. Vezi definitia »

BÁIERĂ, băieri, s. f. 1. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau legată de un obiect (traistă, ploscă etc.) și cu ajutorul căreia obiectul poate fi transportat sau atârnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) băierile inimii = a simți (sau a provoca cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui (cuiva). A ofta (sau a striga, a râde etc.) din băierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toată inima. ♦ Ață, șnur etc. cu care se leagă, se strânge sau se încheie o rufă, o haină, o pungă etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgârcit. ♦ Ochi de frânghie legat de fiecare dintre cele două margini ale unei bărci, prin care se introduc vâslele. 2. (Rar) Amuletă. [Pl. și: baieri. – Var.: báier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus. Vezi definitia »