PLEUROTOTÓNUS s.n. (Med.) Încovoiere a trunchiului într-o parte, în tetanus, datorită predominației contracturii pe mușchii laterali dintr-o singură parte. [< fr. pleurothotonos, cf. gr. pleurothen – de o parte, tonos – tensiune]. Vezi definitia »

NÚMERUS CLÁUSUS s. n. categorie de persoane admise în număr limitat într-o funcție, într-un grad, conform unei legi, unei decizii a autorității. (< lat. numerus clausus) Vezi definitia »

CÓSINUS s. n. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu sinusul unghiului complementar. (< fr. cosinus) Vezi definitia »

válgus s. n. Vezi definitia »

SOLÍDUS s. n. (tehn.) curbă, loc geometric al punctelor care reprezintă terminarea solidificării într-o diagramă de echilibru termic. (< fr. solidus) Vezi definitia »