ONOÁRE s.f. 1. Cinste; integritate morală, probitate, corectitudine. ♦ De onoare = a) onest; b) care angajează cinstea, demnitatea cuiva. 2. Renume, faimă, bună reputație. ♦ A face onoare cuiva = a onora. 3. Mândrie, demnitate. 4. Cinste, favoare. 5. Castitate, pudoare (la femei). [Gen. -iei, var. onor s.n. / < lat. honor, cf. fr. honneur, it. onore]. Vezi definitia »

FIAMARE [sursa? – CM] Arderea cu flacara (fiamare). Se aplica pe granite cu continut mare de cuart si pe anumite tipuri de roci sedimentare. Vezi definitia »

DILACERÁRE s.f. Acțiunea de a dilacera; dilacerație. [< dilacera]. Vezi definitia »

AUTOANCLANȘARE s.f. Anclanșare automată. [Cf. fr. autoenclenchement]. Vezi definitia »

ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență. – Din fr. ardeur, lat. ardor. Vezi definitia »