VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat(1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria. Vezi definitia »

storcitoáre s. f. (pl. storcitori) Vezi definitia »

TERGIVERSÁRE, tergiversări, s. f. Acțiunea de a tergiversa și rezultatul ei; amânare, tărăgăneală, trenare; tergiversațiune. – V. tergiversa. Vezi definitia »

nemiluíre s.f. (înv.) lipsă de milă, de îndurare. Vezi definitia »

TONÁRE s. f. 1. acoperire a părților albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat subțire de cerneală. 2. (fot.) virare (4). (după germ. Tonen) Vezi definitia »