STRĂ- Element de compunere care formează substantive sau adjective care arată vechimea, originea îndepărtată, depărtarea etc., verbe care arată intensificarea acțiunii exprimate de verbul de bază sau verbe care arată că acțiunea indică pătrunderea dintr-o parte în alta sau trecerea printr-un spațiu. – Lat. extra. Vezi definitia »

ȚÁȚĂ, țațe, s. f. 1. (Pop.) Mătușă. ♦ Termen de respect cu care cineva se adresează (la țară) unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă; lele. 2. (Pop.) Termen alinător dat de un bărbat femeii iubite; mândră. 3. (Peior.) Epitet pentru o femeie vulgară, lipsită de gust și de finețe; mahalagioaică. – Din ngr. tsa'tsa. Vezi definitia »

MASTITĂ s. f. inflamație a glandei mamare; mamită. (< fr. mamite) Vezi definitia »

STÓFĂ s. f. 1. țesătură din lână, din fire sintetice etc. mai groasă ca pânza; postav. 2. (fig.) talent, aptitudine. ♦ a avea ~ = a avea calități deosebite. (< germ. Stoff, it. stoffa) Vezi definitia »

AZÍNĂ s. f. combinație organică cu inele de șase atomi diferiți, printre care cel puțin unul de azot. (< fr. azine) Vezi definitia »