ELECTROMAGNETÍSM s. n. ramură a fizicii care studiază interacțiunile dintre curenții electrici și câmpurile magnetice. (< fr. électromagnétisme) Vezi definitia »

AMORALÍSM s.n. (Fil.) Negarea oricărei morale și implicit a conștiinței morale; renunțare la morală; dispreț față de conștiință și cinste. [< fr. amoralisme]. Vezi definitia »

CONFESIONALÍSM s. n. Concepție teologică care consideră obligatorie aparteneța la o anumită confesiune. [Pr.: -si-o-] – Din germ. Konfessionalismus, it. confessionalismo. Vezi definitia »

OCULTÍSM s. n. studiul și practica științelor oculte; ocultistică. (< fr. occultisme) Vezi definitia »

MAHOMEDANÍSM s.n. Cult religios monoteist întemeiat în sec. VII de Mahomed, considerat ca profetul divinității supreme, Alah; mahometism, islamism. [Cf. it. maomettismo, fr. mahométisme]. Vezi definitia »