REIONÍSM s.n. Mișcare în artele plastice din Rusia de la începutul sec. XX, care își propunea să sugereze în pictură a patra dimensiune, să dea impresia că opera ar fi atemporală și aspațială. [Scris și rayonnism, pron. -re-io-. / cf. fr. rayonnisme]. Vezi definitia »

PARKINSONÍSM s. n. (Med.) Denumire generică pentru sindroame similare cu parkinsonul. – Din fr. parkinsonisme. Vezi definitia »

TENDENȚIONÍSM s.n. (Rar) Tendențiozitate. ♦ Proprietate a operei de artă de a reflecta tendințele mediului natural și social care o determină. [Pron. -ți-o-. / < tendențios + -ism]. Vezi definitia »

HOMEOMORFÍSM s. n. 1. (Mat.) Funcție care aplică unul pe altul două spații. 2. (Fiz.) Fenomen referitor la analogiile formelor cristaline ale unor compuși. [Pr.: -me-o-. – Var.: omeomorfísm s. n.] – Din fr. homéomorphisme. Vezi definitia »

ESTETÍSM s. n. Concepție asupra artei și literaturii, care subordonează esteticii toate valorile, exagerând rolul contemplației și al formei de realizare. – Din fr. esthétisme. Vezi definitia »