LEGISLATÍV, -Ă adj. referitor la legiferare, care legiferează. ♦ putere ~ă (și s. n.) = una dintre cele trei puteri ale statului constituțional, având atribuția de a elabora legi; organ ~ (și s. n.) = organ al puterii de stat care elaborează și adoptă legile. (< fr. législatif) Vezi definitia »

EXPANSÍV, -Ă adj. Exuberant, comunicativ, deschis, vioi. [< fr. expansif]. Vezi definitia »

REGENERATÍV, -Ă adj. care are proprietatea de a regenera. (< fr. régénératif) Vezi definitia »

IMPRECATÍV, -Ă adj. Referitor la imprecație, cu caracter de imprecație. [Cf. it. imprecativo]. Vezi definitia »

EMISÍV, -Ă adj. emițător. (< fr. émissif) Vezi definitia »