TAYLORÍSM s. n. Metodă de organizare a muncii în cadrul căreia normele de muncă se stabilesc la nivelul muncitorilor cu cel mai ridicat randament și pe baza unor îmbunătățiri aduse muncii prin eliminarea mișcărilor inutile, prin aplicarea unor metode mai eficiente, a evidenței și controlului, ducând astfel la creșterea randamentului muncii. [Scris și: tailorism. – Pr.: tei-] – Din fr. taylorisme. Vezi definitia »

HIPOCRATÍSM s. n. 1. (med.) sistem de tratament bazat pe concepția lui Hipocrat. 2. ~ digital = îngroșare a extremității degetelor, cu deformarea unghiilor. (< fr. hippocratisme) Vezi definitia »

ITALIENÍSM s.n. 1. Element de jargon de origine italiană. 2. Curent lingvistic inițiat de I. Heliade-Rădulescu, care urmărea apropierea prin mijloace artificiale a limbii române de limba italiană. [Pron. -li-e-. / cf. fr. italianisme]. Vezi definitia »

ETIMOLOGÍSM s.n. Tendință de a reforma limba literară, apropiind forma actuală de o formă a ei mai veche, pretinsă a fi mai corectă; ortografie etimologică. [< fr. étymologisme]. Vezi definitia »

FITACÍSM s. n. pronunțare alterată a consoanelor f și v (cf. gr. phi) Vezi definitia »