Definita cuvantului carbon
CARBÓN s. n. Element chimic, metaloid foarte răspândit în natură, component de bază al tuturor substanțelor organice, care se găsește în cărbuni, în petrol, în gaze etc., iar în stare elementară în diamant, în grafit și în cărbunele negru. ◊ Carbon 14 = izotop radioactiv al carbonului, care ia naștere în atmosferă și care servește la stabilirea vârstei vestigiilor materiale. (Hârtie-)carbon = hârtie subțire acoperită pe una dintre fețe cu o substanță chimică de culoare închisă, întrebuințată în dactilografie, cartografie etc. la scoaterea de copii; indigo, plombagină. – Din fr. carbone, lat. carbo, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu carbon
TIMPANÓN, timpanoane, s. n. Instrument muzical folosit în sec. XVI-XVIII, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță în formă de trapez, deasupra căreia erau întinse coarde de metal puse în vibrație cu două ciocănele. – Din fr. tympanon. Vezi definitia »
CRESÓN s.n. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori albe, mici și cu frunze comestibile; (pop.) hreniță. [< fr. cresson]. Vezi definitia »
HORMÓN, hormoni, s. m. Substanță secretată de glandele endocrine sau de alte țesuturi, care stimulează și coordonează activitatea anumitor organe sau a întregului organism. – Din fr. hormone. Vezi definitia »
CLIMATRÓN s. n. laborator echipat pentru a reproduce artificial orice climat. (< fr. climatron) Vezi definitia »
dîrmón (dârmoáne), s. n. – Ciur, sită. – Megl. drămon, mr. dirmonu. Ngr. δερμόνι sau δρομόνι (Tiktin; Candrea), cf. calabr. dramoni, bg. darmon (după Conev 72, rom. ar proveni din bg.). – Der. dîrmoni (var. dîrmoi, dîrmoia), vb. (a cerne); dîrmoietură, s. f. (pleavă, ciuruială). Vezi definitia »