PRÍSMĂ, prisme, s. f. 1. Poliedru care are două fețe (numite baze) egale și paralele și cu celelalte fețe în formă de paralelogram; corp solid care are această formă. 2. Piesă de sticlă, de cuarț sau de alt material transparent, de obicei în formă de prismă (1), folosită la aparatele optice pentru descompunerea, polarizarea, reflexia etc. luminii. ◊ Loc. prep. Prin prisma... = din punctul de vedere..., potrivit cu..., în lumina... – Din fr. prisme. Vezi definitia »

ZARZUÉLĂ s.f. Gen al operetei spaniole, asemănător operei comice, apărut în sec. XVII prin integrarea unor intermedii muzicale într-o piesă de teatru. [Pron. sarsuélă] (din sp. zarzuela) Vezi definitia »

DIAGENÉZĂ s. f. totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. (< fr. diagenèse) Vezi definitia »

CIVADIÉRĂ s. f. 1. velier din sec. XV cu vele triunghiulare la bompres. 2. velă pătrată prinsă sub bompres. (< it. civadiera) Vezi definitia »

soroácă (-áce), s. f. – 1. Punct. – 2. Vers (în Biblie). Sl. sroka (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »