SCẤNCET, scâncete, s. n. Plâns înăbușit, slab și întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. -et. Vezi definitia »

ochét (inel întăritor) s. m., pl. ochéți Vezi definitia »

FLAJOLÉT, flajolete, s. n. 1. Mic instrument de suflat, de lemn sau de metal, asemănător cu flautul, folosit în orchestre și în fanfare. 2. Sunet armonic produs de instrumentele cu coarde, prin atingere foarte usoară a coardei cu degetul în anumite puncte precise (la jumătate, la o treime, la un sfert etc.). [Pl. și: (m.) flajoleți. – Var.: flajeolét s. n.] – Din fr. flageolet. Vezi definitia »

COFRÉT s.n. Cutie care adăpostește aparatura de siguranță a unei instalații electrice etc. [< fr. coffret]. Vezi definitia »

SPIROCHÉT, spirocheți, s. m. Nume dat mai multor bacterii în formă de filament subțire, spiralat, mobil, dintre care unele sunt patogene pentru om. – Din fr. spirochète. Vezi definitia »