páncă (-ắnci), s. f. – (Banat) Masă de cizmar. Germ. Bank (Candrea), cf. bancă. Vezi definitia »

șereșínă s.f. (reg.) coada-șoricelului. Vezi definitia »

zaică (reg.) (zai-) s. f., g.-d. art. zaicii; pl. zaici Vezi definitia »

ZOÁLĂ, zoále, s. f. (Reg.) 1. Zoaie. 2. Trudă, osteneală; strădanie, frământare. ♦ Ceartă, gâlceavă. (din bg., rus. zolá = leșie) [și DLRLC] Vezi definitia »

smídă (-de), s. f. – 1. Hățiș, desiș de pădure tînără. – 2. Despădurire, pădure tăiată. Origine necunoscută. Nu este probabilă der. din sl. sviteti „a scăpăra, a fulgera” (Cihac, II, 338, îl interpretează ca „pădure incendiată de trăsnet”). Cu atît mai puțin convingătoare este explicația bazată pe ngr. σημύδα „mesteacăn” (Bogrea, Dacor., III, 736; cf. Scriban). Nu e sigur dacă-i vorba de un cuvînt identic cu cel anterior; poate are legătură cu smirdar. – Der. smidărie, s. f. (Trans., desime); smidos, adj. (des, dens). Vezi definitia »