Definita cuvantului sulimeneală
SULIMENEÁLĂ, sulimeneli, s. f. (Înv.) Sulimenire. 2. Suliman (1) [Var.: sulemeneálă s. f.] – Sulimeni + suf. -eală.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sulimeneală
HOLERÍNĂ, holerine, s. f. Formă ușoară de holeră, manifestată numai prin diaree. – Din fr. cholérine (după holeră). Vezi definitia »
rîpă (-pe), s. f. – Abis, prăpastie, hău. – Var. Trans. de S. ripă. Mr. arîpă, megl. rǫpă, istr. ărpĕ. Lat. rῑpa (Pușcariu 1467; REW 7328), cf. alb. rip (Philippide, II, 652), v. it. ripa, prov., cat., port. riba, fr. rive. – Der. rîpos (var. rîpănos), adj. (plin de rîpe, abrupt). Din rom. provine rut. rypa (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »
NOPTIÉRĂ s.f. Mobilă (ca o măsuță, ca un dulăpior) care se ține la capătul patului. [Pron. -ti-e-. / < noapte + -ieră]. Vezi definitia »
MOCÍRLĂ, mocirle, s. f. Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios; noroi, mâl. ♦ Fig. Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. – Cf. bg. močilo. Vezi definitia »
AEROMORFÓZĂ s. f. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acțiunea factorilor atmosferici. (< fr. aéromorphose) Vezi definitia »