rîntáș (-și), s. m. – Sos făcut cu făină prăjită în grăsime. Mag. rántás (Cihac, II, 522; Philippide, Principii, 64; Gáldi, Dict., 154). Vezi definitia »

FÂȘ², fâșuri, s. n. 1. Material impermeabil subțire, folosit pentru confecționarea hainelor de ploaie. 2. Haină de ploaie confecționată din acest material. – Din fâș¹. Vezi definitia »

CARDAȘ, Gheorghe (1899-1983, n. Drăgușeni, jud. Suceava), istoric literar și bibliograf român. Autor al unui „Tratat de bibliografie” și al unei „Istorii a literaturii românești. De la origini pînă în zilele noastre”; „Studii și documente literare” (vol. I împreună cu I.E. Torouțiu). Vezi definitia »

RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. – Răzui + suf. -uș. Vezi definitia »

hámiș (-șe), adj. – 1. Șmecher, șiret. – 2. Fals, prefăcut. – Var. hameș. Mag. hamis (Lowë 60; DAR). În Trans. Hameș, pe care DAR îl derivă din alb. hamës „mîncăcios”, nu este decît o var. – Der. hămișag, s. n. (fraudă, înșelăciune), din mag. hamissag; hămăși, vb. (a corupe, a vicia), în Trans. Vezi definitia »