grániță (gránițe), s. f. – Frontieră, hotar. – Mr. graniță. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) granica (Miklosich, Slaw. Elem., 18; Miklosich, Lexicon, 142; cf. Gáldi, Dict., 177). – Der. grănicer, s. m. (paznic de frontieră); grăniceresc, adj. (propriu grănicerilor). Vezi definitia »

TÚRBĂ², turbe, s. f. (Pop.) Turbare (1). ♦ (Rar) Epitet injurios dat unei persoane. – Din turba (derivat regresiv). Vezi definitia »

BÁTĂ, bete, s. f. 1. (La pl.) Cingătoare îngustă și lungă, țesută din lână de diferite culori. 2. (Reg.) Betelie. – Lat. *bitta (= vitta „legătură”). Vezi definitia »

machieuză (rar) [pron. machiöză] (-chi-eu-) s. f., g.-d. art. machieuzei; pl. machieuze Vezi definitia »

SIMPATÍNĂ s.f. Substanță secretată de terminațiile nervoase ale sistemului nervos simpatic. [< fr. sympathine]. Vezi definitia »