Definita cuvantului comutație
COMUTÁȚIE, comutații, s. f. 1. Totalitatea operațiilor, manuale sau automate, de conectare și de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice. 2. Proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr-o secțiune a înfășurării indusului unei mașini electrice cu colector când lamelele la care este legată trec pe sub perii. – Din fr. commutation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu comutație
COOPERÁȚIE s. f. 1. cooperare. ◊ formă de organizare a muncii în care mai multe persoane participă în comun, cu mijloace de producție proprii, la același proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele. 2. sistemul cooperativelor dintr-un anumit domeniu de activitate. (< fr. coopération) Vezi definitia »
TIFLOLOGÍE s.f. Ramură a defectologiei care se ocupă cu studiul orbilor. [Gen. -iei. / cf. it. tiflologia, fr. typhlologie < gr. typhlos – orb, logos – știință]. Vezi definitia »
slăbíe1, slăbíi, s.f. (înv.) 1. (pop.) slăbiciune, debilitate fizică. 2. (reg.) anemie. 3. lipsit de tărie morală, de energie și de fermitate în acțiuni. 4. deprindere rea, cusur, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu. 5. (reg.) lipsă (de avere), nevoie, neavere, sărăcie. Vezi definitia »
CRANILOGÍE s. f. v. craniologie. Vezi definitia »
DENDROMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studierea metodelor de măsurare a volumului arborilor; taxație forestieră. – Din fr. dendrométrie. Vezi definitia »