ortá-ceaúș, ortá-ceaúși, s.m. (înv.) curier (de regiment). Vezi definitia »

CIOCĂNÁȘ¹, (1) ciocănașe, s. n., (2) ciocănași, s. m. 1. S. n. Ciocănel. 2. S. m. Muncitor care sparge cu ciocanul¹ sarea în ocne. – Ciocan¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

chișmíș s.n. (reg.) stafide roșii ce se pun în pilaf. Vezi definitia »

ACIUÁȘ, aciuașe, s. n. (Rar) Adăpost, refugiu. [Pr.: -ciu-aș] – Aciua + suf. -aș. Vezi definitia »

PĂTIMÁȘ, -Ă, pătimași, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Cuprins, stăpânit de o patimă, rob al unei pasiuni; p. ext. părtinitor. ♦ Care exprimă, trădează patimă; determinat de patimă; pasionat. ◊ (Adverbial) Vorbește pătimaș. 2. (Înv. și reg.) Bolnav, suferind. – Patimă + suf. -aș. Vezi definitia »