Definita cuvantului conăcar
CONĂCÁR, conăcari, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții; colăcar. – Cf. colăcar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conăcar
URICÁR, uricari, s. m. 1. Persoană însărcinată să redacteze urice (2) în cancelariile domnești; logofăt, pisar. 2. Colecție de documente vechi. – Uric2 + suf. -ar. Vezi definitia »
abecadar=manual dupa care invata copiii din clasa I Vezi definitia »
NENUFÁR s.m. Nufăr. [< fr. nénuphar]. Vezi definitia »
CONĂCÁR, conăcari, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cei doi flăcăi călări care însoțesc pe mire, în ziua nunții, când pleacă după mireasă; tânăr călare în alaiul nunții; colăcar. – Cf. colăcar. Vezi definitia »
STERCORÁR, -Ă adj. Stercoral. // s.m. Pasăre palmipedă din mările arctice care se hrănește cu peștii smulși altor păsări; lup-de-mare. [Cf. fr. stercoraire]. Vezi definitia »