Definita cuvantului concatenație
CONCATENÁȚIE, concatenații, s. f. 1. (Lingv.) Înlănțuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic. 2. (Lit.) Înlănțuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din fr. concaténation.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu concatenație
JIGÁNIE, jigănii, s. f. (Fam.) Animal sălbatic; jivină, lighioană; p. ext. animal domestic. – Contaminare între jivină și gânganie. Vezi definitia »
TAUTOMERÍE s.f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe organice izomere de a trece cu ușurință una în alta. [< fr. tautomérie, cf. gr. tauto – același, meros – parte]. Vezi definitia »
POLEMOLOGÍE s.f. Disciplină care studiază cauzele războaielor, diferitele forme sub care se manifestă războiul ca fenomen social, funcțiunile și efectele sale, cu scopul de a trage concluzii asupra evitării războaielor. [Ge. -iei. / < fr. polémologie, cf. gr. polemos – război, logos – știință]. Vezi definitia »
ADÓPȚIE s.f. Faptul de a adopta (1); act prin care se adoptă un copil; înfiere. [Gen. -iei, var. adopțiune s.f. / cf. lat. adoptio, fr. adoption]. Vezi definitia »
HOMEOSTAZÍE, homeostazii, s. f. (Biol.) Proprietate a organismului de a menține, în limite foarte apropiate, constantele3 mediului intern; homeostază. [Pr.: -me-o-] – Din fr. homéostasie. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z