OȚELÁR, oțelari, s. m. Muncitor calificat care efectuează într-o oțelărie² operațiile de elaborare a șarjei de oțel. – Oțel + suf. -ar. Vezi definitia »

trocar, trocari s. m. (intl.) polițist. Vezi definitia »

CIRCULÁR, -Ă adj. 1. În formă de cerc, care descrie un cerc. ♦ (Adv.) De jur împrejur. 2. (și s.f.) (Ordin, dispoziție) care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc. // s.n. 1. Ferăstrău în formă de disc, care taie prin învârtire în jurul propriei sale axe. 2. (Teatru) Fundal care acoperă peretele din fundul scenei. [Cf. fr. circulaire, lat. circularis]. Vezi definitia »

PUPILÁR², -Ă, pupilari, -e, adj. (Livr.) Care aparține pupilului, privitor la pupil. – Din fr. pupillaire, lat. pupillaris. Vezi definitia »

BOSCÁR, boscari, s. m. (Reg.) Scamator. – Bosco (n. pr.) + suf. -ar. Vezi definitia »