sunățív, -ă, adj. (înv.; despre sunetele vorbirii) vocalic. Vezi definitia »

ULCERATÍV, -Ă adj. care produce ulcerație. (< fr. ulcératif) Vezi definitia »

NEAGRESÍV, -Ă, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; pașnic, blând. [Pr.: ne-a-] – Ne- + agresiv. Vezi definitia »

ENUMERATÍV, -Ă adj. Care conține o enumerare. [< fr. énumératif]. Vezi definitia »

NOMINATÍV s.n. Caz al declinării în care stau subiectul, apoziția și numele predicativ. ◊ Nominativ etic = formă de nominativ a pronumelui personal de persoana 2 sg., folosit într-o construcție în care, ca și în cazul dativului etic, se cere interlocutorului să participe afectiv la ceea ce se povestește. [Pl. -ve. / cf. lat. nominativus, fr. nominatif]. Vezi definitia »