Definita cuvantului conjunct
CONJÚNCT, -Ă, conjuncți, -te, adj. (În sintagma) Forme conjuncte = formele scurte ale prezentului indicativ pers. 1 sg. (-s) și pers. 3 sg. și pl. (-i, -s) al verbului „a fi” și formele neaccentuate ale pronumelui personal la dativ și acuzativ sg. și pl. (-mi sau mi-, -ți sau ți- etc.) – Din lat. conjunctus. Cf. fr. conjoint.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conjunct
SUFÉCT, -Ă adj., s.m. (Ant.) (Consul) care înlocuia pe altul, defunct înainte de expirarea magistraturii sale. [< lat. suffectus, cf. lat. sufficere – a substitui]. Vezi definitia »
REFLÉCT, -Ă adj. (despre ramuri, frunze etc.) orientat în afară și în jos. (după fr. reflet) Vezi definitia »
abstract Vezi definitia »
CONSTRÍCT, -Ă adj. (Biol.; despre unele organe) Îngustat din loc în loc. [< lat. constrictus]. Vezi definitia »
TACT1 s.n. Măsură, cadență ritmică (în muzică, în dans). [< germ. Takt]. Vezi definitia »