RĂZBUBUÍ, pers. 3 răzbúbuie, vb. IV. Intranz. (Despre surse de zgomote, p. ext. despre locul în care se fac auzite zgomotele) A bubui tare, a detuna; a mugi, a clocoti. – Răz- + bubui. Vezi definitia »

LIMBA-MIELULUI s.f. (bot.) Plantă erbacee cu frunze mari și flori albastre sau albe (Borrago officinalis), ale cărei frunze mari, cu gust de castravete, se pot consuma în salate și ale cărei flori, zaharate (trecute prin albuș bătut și apoi prin zahăr pudră), se folosesc în gastronomie ca elemente de decor pentru salate de fructe și înghețate. Vezi definitia »

tămâia dracului expr. (pop.) tutun. Vezi definitia »

BĂDĂDUÍ vb. IV. v. bădădăi. Vezi definitia »

șfăifuí, șfăifuiésc, vb. IV (reg.; despre capetele butucilor) a rotunji cu ferăstrăul. Vezi definitia »