Definita cuvantului conlocui
CONLOCUÍ, conlocuiésc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A locui împreună cu altcineva; a coabita. – Con1- + locui (după fr. cohabiter).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conlocui
ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. Vezi definitia »
păzúi s.n. (reg.) deal, pisc, culme. Vezi definitia »
PLUTUÍ, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut. – Plută2 + suf. -ui. Vezi definitia »
măscuí, măscuiésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se sulemeni, a se machia. 2. a-și pune masca, a se masca. Vezi definitia »
posleduí, posleduiésc, vb. IV (înv.) 1. a respecta, a urma întocmai. 2. a confrunta, a colaționa (pentru a stabili conformitatea cu originalul). Vezi definitia »