Definita cuvantului conlocuitor
CONLOCUITÓR, -OÁRE, conlocuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care locuiește împreună cu altcineva. [Pr.: -cu-i-] – Conlocui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu conlocuitor
OBSERVATÓR2, -OÁRE I. adj. 1. care observă, scrutează. ◊ cu spirit de observație, perspicace, pătrunzător. 2. prin care se atrage cuiva atenția asupra unor abuzuri, greșeli săvârșite. II. s. m. f. 1. cel care are misiunea de a observa, de a urmări, a studia științific un fenomen. 2. cel care asistă la un eveniment fără a participa. III. s. m.. 1. persoană oficială desemnată de stat, de o organizație, pentru a asista la lucrările unei conferințe, organisme internaționale, fără drept de vot și fără calitatea de a-și asuma vreun angajament. 2. militar care execută o misiune de observare (2). (< fr. observateur, lat. observator) Vezi definitia »
DESCRIPTÓR s. m. 1. scriitor cu talent la descriere. 2. simbol al unei noțiuni, exprimat prin cifre arabe. 3. termen, expresie cuprinzând noțiuni principale, caracteristice unei teme date, care stă la baza unui cod întocmit în vederea automatizării operațiilor de documentare. (< fr. descripteur, lat. descriptor) Vezi definitia »
CONVINGĂTÓR, -OÁRE, convingători, -oare, adj. (Despre fapte, argumente etc.) Care convinge. – Convinge + suf. -ător. Vezi definitia »
TURBOINJECTÓR s.n. Agregat alcătuit dintr-un injector și o turbină. [Pron. -bo-in-. / < turbo- + injector]. Vezi definitia »
FREZÓR s.n. Freză1 (1). [Cf. fr. frais]. Vezi definitia »