DOPUȘÓR, dopușoare, s. n. Diminutiv al lui dop. – Dop + suf. -ușor. Vezi definitia »

APĂSĂTÓR, -OÁRE, apăsători, -oare, adj. 1. Care copleșește; chinuitor. 2. Care oprimă; asupritor. – Din apăsa + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

tambur-majór s.m. (înv.) suboțifer șef peste toboșari și gorniști, care umblau în fruntea regimentului. Vezi definitia »

EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisiune. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emițător radio = radioemițător. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). Vezi definitia »

stabilizator, stabilizatori 1. O extensie cu o greutate mică la capăt, fixată pe crosa arcului ce preia vibrațiile din arc ce apar în momentul lansării săgeți. Vezi definitia »